Despre carte: an / Țipetele mulțimii... în timp ce erau înăbușite de ușa grea de lemn, dar ea știa că de îndată ce a deschis, cei care și-au dorit moartea, vor fi asurziți. Nu trebuie să fii un văzător pentru a ști că piața este plină de oameni. Întregul oraș s-a adunat să urmărească execuția ei. E greu să respiri, un lanț masiv îți strânge gâtul și la fel și la centură, se sufocă, se strâng. Vreau să ridic mâna, să desfac nasturele de sus al rochiei, să-mi dau sânilor libertate, dar sunt legați și cu o frânghie aspră. Și nu există rochie... doar un tricou îi ascunde goliciunea. O lumină puternică, urmată de țipete. Ușa s-a deschis și a fost o lovitură puternică în spate. Pas înainte. Nu ai putere să ridici capul și să te uiți la pilul care așteaptă femeia condamnată. Încă o înjunghiere în spate și încă doi pași. Picioarele mele sunt pietre însângerate, ascuțite tăiate în picioarele mele goale ca niște ace. Dar ea pleacă, știind că este condamnată, că nu va fi milă. - Vrăjitoare!